La ora actuală neurologia este considerată una din disciplinele clinice cu o impresionantă dezvoltare ştiinţifică. Progresele obţinute în domeniul imageriei sistemului nervos au revoluţionat posibilităţile diagnosticului şi, ca urmare, a tratamentului adecvat. Actualmente, sistemul nervos este studiat la diferite nivele şi cu o abordare multilaterală – anatomică, fiziologică, biochimică, evolutivă, psihologică, ceea ce contribuie la crearea de noi posibilităţi în domeniul terapiei şi profilaxiei afecţiunilor neurologice. Acumularea continuă de noi date referitoare la substanţele bioactive – neurotransmiţătorii şi neuromediatorii, precum şi elucidarea rolului perturbărilor chimismului neuronal în geneza maladiilor nervoase, îşi modifică considerabil conţinutul conceptual al neurologiei clinice.
În etapa contemporană a dezvoltării tehnicilor medicale, metodele de explorare paraclinică au devenit o parte integrantă a procesului de diagnosticare a bolilor neurologice. Astfel, este necesar ca neurologul să cunoască nu numai metodele de examinare neurologică, ci şi să aplice investigaţiile oportune instrumentale şi de laborator utile pentru precizarea localizării şi identificării caracterului procesului patologic în sistemul nervos. Tratamentul bolilor neurologice devine din ce în ce mai diferenţiat, ceea ce impune o orientare bună a medicul curant în alegerea terapiei respective.